Introducere
Paisianismul este un curent monahal înnoitor, iniţiat de Paisie în Moldova, în a doua jumătate a sec. XVIII. Sfântul Paisie de la Neamţ s-a născut în Poltava, Ucraina, în anul 1722. În anul 1746, ajunge în Sfântul Munte Athos. Patru ani mai târziu a fost tuns în monahism de Sfântul Cuvios Vasile de la Poiana Mărului.
Vine în Moldova împreună cu ucenicii săi și se stabilește la Mănăstirea Dragomirna, unde formează o obște de 350 de monahi. Traduce o parte din scrierile filocalice ale Sfinților Părinți.
Filocalia de la Dragomirna, din 1769, este prima colecție majoră de traduceri românești filocalice, având 626 pagini.
În anul 1775, Sfântul Paisie a fost nevoit să se stabilească la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de monahi. La Secu, Sfântul Paisie și obștea sa au continuat aceeași rânduială de viață duhovnicească athonită, ca și la Dragomirna.
Cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi, Cuviosul Paisie s-a mutat în anul 1779 la Mănăstirea Neamț, cu o parte din obștea de la Secu, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.
A trecut la cele veşnice în data de 15 noiembrie 1794, la vârsta de 72 de ani.